Initial povestea noastra trebuia sa fie despre o iesire la offroad impreuna cu remorca celor de la FIMCaravans. Doar ca lucrurile au luat-o palaila la un moment dat.  🙂

De la inceput sa stiti ca a fost o aventura toata plimbarea asta a noastra, aventura mai multa decat ne-am asteptat. Si ne-am asteptat sa ne ploua, ne-am asteptat sa dam de “ciormol” dar nu ne asteptam sa ne dam pe la incheieturi cu el.

Dar ajungem si acolo … Pana una-alta, am plecat din Bucuresti, in echipa aproape completa si dupa o regrupare rapida la Ploiesti am pornit spre traseul de offroad. Dupa ce ne-am oprit sa facem presiunea in anvelope ( a se citi am dat suspensia pe confort ), a inceput zona frumoasa a traseului, locul unde se termina civilizatia si incepe pustietatea.

Cand am inceput sa urcam parca incepea sa ploua din ce in ce mai putin, lucru care sincer sa fiu, ma bucura. Asta inseamna ca nu vom fi ca niste castraveti murati la finalul celor 2 zile. Bine, noi astia cu corturile, ca de Daniel cu a lui rulota nu imi era mila. Mai ales ca rulota are sistem #webasto, face caldurica sa te usuci in zilele ploioase. Tot urcam noi si scapam de ploaie, parca ieseam din nori, relaxati, fara sa fim prea uzi. Eu unul incepusem sa ma gandesc ca am scapat si de ploaie si de namol, ca sa nu mai vorbim despre gratarul pe care urma sa-l facem la “baza”. Ne faceam planuri, despre cum sa construim un baraj, si eventual si o fortareata. Na, te duci in natura, iti construiesti chestii, fie ca ai, fie ca n-ai nevoie.

Pana sa ajungem noi la locul unde urma sa ne intstalam “baza”, mai aveam de trecut putine obstacole. Si uite asa, incepe zona mai dificila a traseului, mai cu namol, mai cu pante abrupte, ploaia incepuse sa isi faca simtita prezenta, Daniel, care era cel cu remorca dupa el, zice ca nici n-a simtit-o pe acele portiuni. Ei bine, nu pot decat sa ma bucur, pt ca asta inseamna ca si la noi, in romania, se pot face lucruri bune. 🙂

Trecem de cea mai inalta portiune a traseului si incepem sa coboram spre Tabla Butii, intr-un peisaj pe care nu-l pot descrie ( trebuie sa treci pe acolo ca sa vezi cat de frumos e ), peisaj care pe mine cel putin m-a facut sa uit de ploaie, namol si orice aspect negativ la acel moment.

Peisajul de pe platoul alpin era “racheta”, se vedea in fata noastra valea pe unde urma sa coboram, soarele se vedea stingher printre nori, ce mai, toate lucrurile erau spre bine. Pana cand aud pe statie … “Bai, am dejantat ! ” .

Era fericitu’ Daniel care si-a gasit cea mai buna zona sa dejanteze, unde nu era nici abrupt, nici apa curgatoare si nici namol, dupa cum puteti observa in pozele de mai jos :

Era cel mai bun loc in care putea sa dejanteze cineva, mai ales Daniel. Asta pentru ca avea cea mai usoara masina si cu cele mai mici roti. Daca nu v-ati prins de sarcasm, ei bine, Patrolul este alitat “Vaca”, nu doar pt ca e mare, alb si cu pete negre, ci si pentru ca e supra-ponderal.

Si pentru ca tabloul sa fie complet, nu aveam nici un cric destul de mic incat sa intre sub punte si nici unul destul de mare incat sa putem ridica masina de alta parte. Asa ca am “incropit” planul scripetele, prin care incercam sa ridicam putin botul masinii cu ajutorul troliului, a unui scripete si a 2 copaci. Ei bine, n-a prea mers, ca na, vaca noastra este si incapatanata si mai grea decat am vrea noi. Ploaia se incapatana sa-si faca de cap, orele treceau, noi tot acolo eram.

Berile se terminasera, tratamentul cu namol era din ce in mai intens, iar noi incercam sa gasim o solutie sa ne scoata din incurcatura.

Pana la urma, in a 3-a ora reusim sa bagam cricul sub masina, pozitionat pe un teren care sa faca fata greutatii, reusim sa punem cauciucul pe janta si dupa ce un compresor isi da obstescul sfarsit, Daniel al nostru isi da seama ca trebuie data roata jos si dusa LA DEAL pana la masina lui Vali, ca deh, compresor ARB si alte nebunii. Dupa 4 ore, 24 de beri topite, tigari fumate si haine plouate si ras-plouate am plecat mai departe.

Ca sa mai mergem 20 de minute si sa ajungem la locul taberei noastre. Si ce loc, ce peisaj, ce aer, pfoooleeeei…. Cat de frumos era si mai ales, cat de bine sa nu ai semnal la telefon.

Dar deja era tarziu, nu mai aveam timp de baraje si alte minunatii tehnice, asa ca ne-am pus pe instalat corturi ( noi astia ne uitam cu jind cum daniel a deschis usile la rulota dupa ce a asigurat-o, si asta a fost, a terminat de instalat tabara. Va vine sa credeti sau nu, chiar e un mare confort in plus sa ai doar de pus 4 picioare si pornit un webasto, in loc sa montezi cortul.

Si da, in poza de mai jos se vede ca m-am chinuit putin sa-l instalez pe fraier, ca nah, am uitat ordinea asamblarii, in timp ce Nea Vali se oranduia cu cartofii si carnea pt festin.  🙂

Am organizat repede focurile, unul pt disc si celalt in gratar si ne-am pus pe treburi organizatorice. Unii vegheau mancarea, altii s-au dus dupa lemne in padure ( usor de zis, greu de obtinut dupa ploaie ), altii si-au aruncat hamacele ostentativ intre copaci, ca sa poata sa leneveasca mai bine. P.S. : o sa sharuiesc cu voi o poza din arhiva personala, nebranduita, ca sa intelegeti atmosfera dupa lasarea serii ( da, stiu, nu sunt calitative poze, dar sunt prea bune ca sa nu le pun aici ! ).

N-a fost frig, n-a ploua, bine, nu ca ploaia sau frigul i-ar fi deranjat pe Daniel, Dobrescu sau pe Sake, ei avand avantaj rulota cu Webasto si lumina si USB ( nu ca aveai nevoie de incarcator la telefon, ca deh, semnal NEMA ).

A doua zi dimineata ne-am baut linistiti cafeaua, ne-am facut un brunch cu coaste de porc, muschiulet si carnaciori, alaturi de cartofi la disc, am strans tabara si am plecat mai departe in drumul nostru, bine inteles, tot pe traseul de offroad. Doar nu puteam sa ratam oportunitatea de a mai merge prin locuri rar umblate de oameni.

In ziua a 2-a nu s-a mai intamplat nimic, n-a dejantat nimeni, n-a cazut nimeni in rau, n-a ramas nimeni blocat, parca a fost prea usor, asa ca abia asteptam sa mergem la o alta tura in care sa descoperim peisaje superbe si locuri speciale !!!

P.S. Suntem deschisi si primim orice donatie pt a ajunge la suma necesara achizitiei unei rulote de la FIM Caravans… 😛 !!